Free-running   a aparut ca un termen americanizat al Parkour-ului. Acest lucru i-a fost sugerat prima oara lui Sebastien Foucan in timpul filmarilor documentarului Jump London.

Free-running a ajuns sa fie descris ca un fel de ramificatie a Parkour-ului.  Free-running-ul este mai expresiv si creativ prin natura sa, cu miscari ca acrobatii si flip-uri adaugate pentru a face spectacol, pentru creativitate sau pur si simplu pentru ca cineva vrea sa le adauge.

Principala diferenta intre Parkour si Free-running consta in scopul lor.

Parkour reprezinta ideea de  a ajunge undeva in cel mai rapid si eficient mod posibil, folosindu-te doar de corpul tau  iar Free-running-ul este definit de activitatea, sau arta  de a se misca prin mediul inconjurator cum vrei, miscandu-te cum consideri mai bine, cu propriile miscari, urmandu-ti propria cale .

Considerand ca informatiile despre Parkour sunt disponibile, si ca in Bucuresti, si chiar in Romania as putea spune, se vorbeste mai mult despre Parkour decat despre Free-running, voi insista mai mult asupra Free-running-ului, comparand diverse aspecte cu cele din Parkour.

Conform articolului Wikipedia, Free-running-ul este o disciplina fizica, in care practicantii (Free-runneri) incearca sa treaca de diverse obstacole intr-o maniera fluida si lina (smooth). Pe langa elemente ca vault-uri si sarituri, folosite si in Parkour, free-runnerii adauga la acestea si miscari acrobatice, creand un fel atletic si estetic de a se misca.

Creat de Sebastien Foucan si inspirat de disciplina similara  Parkour, Free-running-ul difera de Parkour prin faptul ca incorporeaza si elemente de tricking. Astfel, se creeaza o miscare mai creativa si mai artistica, deschisa interpretarilor personale, decat sa fie concentrata asupra miscarii pe o ruta, folosind doar cele mai eficiente si folositoare miscari.

Initial, termenul de Free-running a fost folosit ca sinonim pentru Parkour, insa, odata ce Free-runerii au devenit interesati de aspectul estetic pe langa cel folositor, cele doua au devenit discipline separate.

Chiar daca Free-running-ul si Parkour-ul au multe tehnici in comun, au totusi o diferenta fundamentala in filosofie si intentie (scop). Astfel, scopul Parkour-ului este deplasarea  abilitatea de a ajunge rapid in zone dificile, greu de accesat si de a scapa – abilitatea de a scapa de urmaritori, in timp ce Free-running-ul are mai mult in vedere aspectul estetic  de a arata bine.

Intr-un interviu acordat unui site care a dorit sa ramana anonim  , Joss PAWA (din organizatia PAWA) definea metaforic Free-running-ul ca si  kata  , sabiile artistice din artele martiale, unicul lor scop fiind acela de a face spectacol si a impresiona.

Termenul parkour a fost inventat de David Belle si Hubert Kounda in 1998, iar termenul free-running a fost inventat mult mai tarziu de catre Sebastien Foucan, cu scopul de a raspandi Parkour-ul intr-o maniera comerciala (Foucan nu a considerat ca termenul parkour este destul de international si a venit cu acest termen free-running).

Conform fondatorului, David Belle, spirtul Parkour-ului este ghidat in parte de notiunile de  evadare  si  a ajunge, in sensul de a folosi agilitatea fizica si gandirea rapida pentru a iesi din situatii dificile si de a putea ajunge oriunde.